Si mirosea asa de tare. Isi intoarse cu greu capul spre stanga, unde, statea muribund un alt coleg din compania lui.
- Ma! Scoala! De la ce miroase asa de tare?
- Ce miroase? Nu miroase!
- Ba da, fraiere. Pute prea tare a trandafiri!
Statea acum la marginea patului invelit in alb. Si-a ridicat ochii spre tavan. Era alb, incadrat parca de o sina neagra pe margini. Amintirea a revenit. Amintirea lor sangera iar in fiinta lui. Nu avea nicio poza de-a ei, nici un maruntis pe care i l-a dat fata inainte sa plece. Nimic.
Se pusese iar in pat. Capul il durea din ce in ce mai tare. Vrea sa plece de acolo. Mirosul sufocant de trandafiri il anestezia. Isi imagina viata ei in prezent. Incepuse sa vorbeasca cu voce tare, clar si raspicat.
- Colegu', daca ai cunoaste-o, te-ai indragosti de ea pe loc. Ma gandeam acum...e fericita? Cand eram impreuna ne faceam foarte multe planuri. Visa la o casa mare, cu o curte plina cu flori, cu o piscina si cu un balasoar. O casa unde sa ne crestem copii, o fata si un baiat, gemeni .Se gandea uneori ce o sa le spuna ea copiilor nostrii atunci cand eu voi fi plecat. Mereu ii venea aceeasi ideea : Tata e plecat ca sa salveze oameni. Am salvat multa lume, numai pe ea nu am reusit sa o salvez. Sper doar ca e fericita si ca nu ma uitat. Ea mi-a zis ca nu o sa ma uite. Sper ca mai are lantisorul de la mine. Nu vreau sa-l poarte...ar fi o incalcare a sacrului...sper doar ca nu l-a ratacit. Destul m-a ratacit pe mine insumi printre gandurile ei...Mereu imi reprosa drumul pe care am ales sa merg, mereu a avut impresia ca plecarea mea o sa cauzeze o multime de evenimente. Asa a si fost. Eram prea dependenti ca sa rezistam la doua ore distanta. Sunt sigura ca nu i-a fost greu sa treaca peste, il avea pe el. Era baiat bun, nu-mi placea de el. Mi se parea ca se baga prea mult in viata ei. Din cate imi povestea ea...prea multe atingeri. L-am banuit inca de cand a inceput sa se intereseze de ea mai mult ca ar putea sa, sa o...am pierdut-o. Din cate mai stiu eu despre ea, informatii de acum 2-3 ani, inca erau impreuna...
Mai murmura cateva propozitii, din ce in ce mai neintelese. Ochii i se umezira si simtea mirosul obsedant mai tare...se obisnuise cu el.
- E ca o razbunare din parte ei. Ei ii placeau trandafirii. Ea trimite mirosul asta.
Ii striga numele tare. Nu-l baga nimeni in seama. Nu era primul care reactiona asa in fata mortii. Colegul lui era deja mort. Nu deranja pe nimeni.
A mai rezistat inca 5 minute. Apoi topindu-se, mirosul lui s-a contopit cu mirosul trandafirilor. A plecat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu