Am blog.

Mda, ce frumos. Am si eu un loc unde sa ma destind. 
Sincer nici nu stiu de ce am ales sa mi-l fac. Eram fericita sa scriu singura si apoi sa recitesc tot singura la sfarsitul saptamanii ce am scris si tot asa saptamana de saptamana, din nou si din nou.
Si totusi nu pot sa zic ca nu ma incanta ideea de a-mi publica intr-un fel sau altul gandurile.
Unii prieteni ma considera scriitoare, eu ma consider o fata care fiind atat de neindemanatica si de lenesa, nu si-a gasit alt hobby decat cel de a scrie. 
Scriitor esti cand deja...nu mai scrii ce simti, ci scrii mai mult ce vrea publicul cititor. Intr-un fel el iti transmite tot ce vrea sa asterni tu pe hartie. E ca si cum ti-ar baga cineva ideeile cu forta in cap, numai sa le scrii. Asta nu inseamna ca esti scriitor, asta inseamna ca esti o papusa din burete, pe care o mana de oameni o poate manipula. De ce mi-as abandona toate simtirile in mainile unor minti mediocre? Nu zic ca as fi in stare vreodata sa ajung in stadiul de geniu in scrierile mele, dar cu singuranta ma ridic deasupra celor care manipuleaza, prin sinceritate.