vineri, 25 aprilie 2014

Dragoste și cărți. - Din ”cutiuța” cu minuni. -

Afară plouă. Trist și sadic început. Nu-i așa, dragule? Înainte când ploua, cineva citea cu mine, acum citesc singură.
Mai ții minte când ne-am pierdut prin vise? Când am citit o zi întreagă?
Patul era un castel frumos, tu stăteai la poartă, eu eram în grădină. Ai văzut că m-am împiedicat și ai strigat cu glas mieros:
-          Nu-ți pierde pantoful, Cenușăreaso!
Am râs atunci. După aceea ai venit la mine, mi-ai ținut chipul de porțelan în mâinile tale moi, și, mi-ai spus că sunt frumoasă. Am pășit într-o pădure cu turtă de ciocolată. Acolo m-ai ținut de mână.
M-ai sărutat galeș pe frunte când ți-am dat o palmă peste spate. M-ai împins într-o pajiște cu mere. Erau multe și bune.
Am fost pe Marte. Ne-am ars, ne-am încălzit și ne-am turnat în ciocolată. Eu eram albă, tu erai negru.
Am ajuns și în New York. Eram în mijlocul străzii când m-ai apucat de braț, m-ai ținut în palmă și mi-ai spus așa: ”Dacă cineva va veni într-o zi la tine și îți va spune că nu există prinți, castele sau calești, să nu-l crezi. Vrea doar să te sperie.”
Atunci chiar îmi erai simpatic. Chiar dacă știam că ești drogat cu vise.              
Dar acum sunt doar eu cu mine. Eu cu cărțile prin care visam împreună. Trăiam amândoi fericiți într-o lume translucidă. Ne bucuram de fiecare filă, o sorbeam și mușcam din coaja amară cu care era învelită.
Plouă. Dar în lumea mea e noapte și Alba-ca-Zăpada încă zace într-un sicriu. Tu erai lumina mea atunci când călcam pe becuri. Cărțile îmi ghidau gleznele.
Acum mă îndrept spre abis. Plin de file și coperți abisul.
N-o să uit ce mi-ai spus. Stai liniștit. Până acum am călătorit fără tine printr-un labirint. M-am întâlnit cu un iepure nebun și cu o regină sarcastică.
Ce să fac? Le-am zâmbit! Am ajuns într-o casă cu pești și cu multă, multă apă. Tu nu erai cu mine. Am vorbit cu un pește surd și mut. L-am înțeles chiar dacă nu făcea nimic altceva decât să-și țuguie într-un mod ciudat buzele. Am făcut toate astea fără tine.
Cărțile nu mor. Vezi tu, dragule? Cărțile nu mor, ele răsar, iar noi nu putem decât să apunem.

duminică, 6 aprilie 2014

Lectie de viata

Oamenii invata lucruri frumoase de la alti oameni.

Zilele trecute, in statia de autobuz, cu doua colege. ”Lume multa. Oameni putini”. Caldura.
Langa grupuletul nostru erau doua fete, presupun ca de la noi din liceu, care discutau despre cele petrecute la scoala. O batranica tot ne dadea tarcoale. Inspira mila. Era garbovita, cu bagaje dupa ea, cu un batic batut de ani pe cap si imbracata destul de gros pentru vremea respectiva. Nu o mai vazusem niciodata si totusi, femeia asta era intruchiparea bunatatii. Dupa ce i-am mai analizat gesturile si infatisara, am vazut ca se aproprie increzatoare de cele doua fete de langa noi si ii intinde uneia o inghetata; o vafa de vanilie.
- Am auzit ca ii spuneai colegei tale sa-ti cumpere o inghetata. Uite inghetata ta!
Fata se uita speriata, putin scarbita de aspectul femeii. A stat putin, iar apoi a luat gustarea din mana batranei, multumindu-i. Batranica a plecat. Gestul mi s-a parut absolut impresionant. Sunt sigura ca femeia aia nu avea nici macar o bucata de paine in bagajele ei. Se citea saracia pe fata ei insa, bunatatea si seninatatea unei fete ridate si mancate de o forta necrutatoare ma uimit, ma frapat efectiv.
De multe ori cei ce nu au nimic au cel mai mult. Aparentele inseala de cele mai multe ori. Sub o infatisare atat de urata bate o inima mult mai calda si mai sensibila decat sub o frumusete plastica. Oamenii batrani se gandesc la copii. Oamenii batrani vor sa vada oamenii fericiti. Din asta traiesc ei. Asta ii tine pe ei in viata intr-o societate in care majoritatea nu-i baga in seama. Se hranesc cu  zambete de adolescente, cu saruturi galese ale cuplurilor indragostite cu chiote de bucurie ale celor mici, cu zborul trecator al pasarilor, cu mieunatul pisicilor si cu seninatatea  mamicilor.
Dar tu eşti rău şi răneşti tot ce e în jurul tău. Nu-ţi pasă de nimeni şi de nimic, numai de tine. Calci totul în picioare şi te ascunzi în spatele unor ochi care ascund multe” ( www.tumblr.com )