Intr-o dimineata in care buclele mele se desfatau pe materialul moale si albastru al tricoului, iar copii erau antrenati de stropii repezi ce cadeau pe acoperisul centrului.

V.: - Cum va cheama, doamna?
Eu: - Miruna​!
V.: - Ba nu , doamna! Dumneavoastra nu sunteti doamna Miruna. Doamna Miruna avea parul prins in coc iar dumneavoastra il aveti lasat pe spate.
Eu: - V., eu sunt. Nu ne-am jucat noi cu cuburile data trecuta?
V.: - Doamna, da de unde stiti ca m-am jucat cu doamna Miruna cu cuburile randul trecut? uitandu-se la mine cu ochi mari si jucausi.
Eu: - Pai daca eu sunt Miruna, cum sa nu stiu ca ne-am jucat? Crezi ca nu-mi aduc aminte?
V.: - Doamna, puteti sa va faceti acuma un coc ca sa vad daca semanati cu doamna Miruna?