Dragoste și cărți. - Din ”cutiuța” cu minuni. -

Afară plouă. Trist și sadic început. Nu-i așa, dragule? Înainte când ploua, cineva citea cu mine, acum citesc singură.

Mai ții minte când ne-am pierdut prin vise? Când am citit o zi întreagă?

Patul era un castel frumos, tu stăteai la poartă, eu eram în grădină. Ai văzut că m-am împiedicat și ai strigat cu glas mieros:

-          Nu-ți pierde pantoful, Cenușăreaso!

Am râs atunci. După aceea ai venit la mine, mi-ai ținut chipul de porțelan în mâinile tale moi, și, mi-ai spus că sunt frumoasă. Am pășit într-o pădure cu turtă de ciocolată. Acolo m-ai ținut de mână.

M-ai sărutat galeș pe frunte când ți-am dat o palmă peste spate. M-ai împins într-o pajiște cu mere. Erau multe și bune.

Am fost pe Marte. Ne-am ars, ne-am încălzit și ne-am turnat în ciocolată. Eu eram albă, tu erai negru.

Am ajuns și în New York. Eram în mijlocul străzii când m-ai apucat de braț, m-ai ținut în palmă și mi-ai spus așa: ”Dacă cineva va veni într-o zi la tine și îți va spune că nu există prinți, castele sau calești, să nu-l crezi. Vrea doar să te sperie.”

Atunci chiar îmi erai simpatic. Chiar dacă știam că ești drogat cu vise.              

Dar acum sunt doar eu cu mine. Eu cu cărțile prin care visam împreună. Trăiam amândoi fericiți într-o lume translucidă. Ne bucuram de fiecare filă, o sorbeam și mușcam din coaja amară cu care era învelită.

Plouă. Dar în lumea mea e noapte și Alba-ca-Zăpada încă zace într-un sicriu. Tu erai lumina mea atunci când călcam pe becuri. Cărțile îmi ghidau gleznele.

Acum mă îndrept spre abis. Plin de file și coperți abisul.

N-o să uit ce mi-ai spus. Stai liniștit. Până acum am călătorit fără tine printr-un labirint. M-am întâlnit cu un iepure nebun și cu o regină sarcastică.

Ce să fac? Le-am zâmbit! Am ajuns într-o casă cu pești și cu multă, multă apă. Tu nu erai cu mine. Am vorbit cu un pește surd și mut. L-am înțeles chiar dacă nu făcea nimic altceva decât să-și țuguie într-un mod ciudat buzele. Am făcut toate astea fără tine.

Cărțile nu mor. Vezi tu, dragule? Cărțile nu mor, ele răsar, iar noi nu putem decât să apunem.